Afectiuni arteriale carotidiene

/Afectiuni arteriale carotidiene
Afectiuni arteriale carotidiene 2017-07-13T09:36:02+00:00

Boala carotidiana

Arterele carotide sunt principalele cai vasculare care alimenteaza creierul. Ateroscleroza carotidiană determină îngustarea acestor conducte și provoacă reducerea debitului de sange care iriga creierul; acest lucru poate ave consecinte grave. In alte situatii plăcile de aterom se pot rupe sau desprinde și pot bloca vase cerebrale cauzind accidente vasculare cerebrale (AVC). Ateroscleroza cerebrală are o incidenta mare venind imediat dupa afectiunile vasculare coronariene și cele a membrelor inferioare.

Semne ale bolii

Mult timp boala evoluează asimptomatic. In cazul in care pacientii stiu ca au probleme vasculare, este necesar sa se faca o examinare eco-doppler carotidiana periodic. In multe tari din lume se face un examen eco-doppler arterial complet cel putin o data la 2 ani si afectiunile arteriale/venoase sint constientizate si in cazul in care exista riscuri mai mari sint urmarite periodic.

In cazul in care apar semne de dificultati de vorbire, instalate brusc, tulburari de vedere, senzatii de amorteala, senzatie de lesin, toate aceste semne pot fi indiciul unui posibil accident ischemic tranzitor. In acest caz ar fi bine sa va prezentati la un medic specialist pentru un examen clinic de sepcialitate si o ecografie doppler carotidiana care sa excluda o stenoza carotidiana semnificativa sau chiar o obstructie.

Un accident ischemic tranzitoriu (AIT) poate trece aproape fara nici o consecinta in unele cazuri iar in altele poate necesita o recuperare de mai lunga durata.

Statistic  33% dintre pacientii care au facut un AIT pot face un AVC care poate fi grav (include pierdere partiala sau totala a capacitatii motorii, poate fi afectata vorbirea, memoria, etc.)

Investigatii necesare

  • consultația de specialitate la chirurg vascular- poate evidenția episoadele de accident ischemic tranzitoriu (AIT) din trecut, sufluri patologice la nivelul carotidelor;
  • ecografia Doppler carotidiană: stabileste precis gradul de stenoză carotidiană;
  • angio CT la nivelul vaselor gatului care sa includa poligonul Willis – in cazul stenozei carotidiene simptomatice;
  • in unele cazuri chirurgul va mai cere Angio-RMN intracerebral.

Tratament

Stenozele carotidiene reduse (sub 70%) și asimptomatice se tratează medicamentos, adresand în principal factorii de risc anterior menționați.

Stenozele avansate (>70%) și cele simptomatice trebuie operate.  În cazul în care stenoza carotidiană este critică  este indicată endarterectomia, stentarea, antioplastia la o anumita perioada după accidentul vascular, chirurgul este cel care va decide in urma unui consult amanuntit. Nu se executa o endarterectomie in faza acuta a bolii.

Abordari in stenozele majore

Angioplastia si stentarea carotidiana (minim-invaziv)

Angioplastia și stentarea carotidiană  consta în largirea și introducerea unui tub (stent) la nivelul zonei de stenoză cu menținerea deschisă a acesteia. Se indică foarte rar, în cazul unor leziuni greu abordabile chirurgical (proximale sau distale), în cazul unor restenozări după endarterectomie, în situații chirurgicale dificile (operații cervicale, iradieri). Operatia clasica, ramine standardul de aur in tratamentul carotidei stenozate.

Operatia clasica – endarterectomia carotidiana

Tratamentul chirurgical constă în îndepărtarea plăcii ce a produs stenoza.

Se descopera portiunea afectata a arterei printr-o mica incizie in regiunea laterala a gatului, se sectioneaza artera si se indeparteaza materialul stenozant. In urma acestei operatiuni peretele arterial va ramine mai subtire si neted, artera recapatindu-si parametrii normali de functionare.

Riscurile și posibilele complicații:

  • hemoragii sau hematoame postoperatorii;
  • AVC în timpul sau imediat postoperator (primele 24 ore); acest risc este real (3%) însă mult mai mic decât riscul de AVC fără intervenția chirurgicală;
  • leziuni ale unor nervi ce traversează regiunea operatorie- nervi senzitivi ai lobului urechii, lezarea lor manifestându-se prin furnicături și scăderea sensibilității la acest nivel sau mai rar nervul motor al limbii (nervul hipoglos) cu devierea acesteia de partea opusă;
  • există riscul restenozării (<2%), mai mic în cazul în care se folosește petecul de lărgire.