În acest studiu de caz prezentăm un pacient cu anevrism de aortă abdominală și arteră iliacă stângă, tratat prin procedura endovasculară EVAR, o alternativă minim invazivă la operația clasică deschisă, cu incizii mici, risc mai mic de complicații și recuperare mai rapidă.
Situația pacientului și diagnosticul
Un pacient are o dilatare (anevrism) a vasului principal de sânge din abdomen (aorta), de aproximativ 3–3,5 cm, plus un anevrism mare (peste 5 cm) pe una dintre ramurile mari ale aortei, artera iliacă stângă. Anevrismele sunt „bombe cu ceas”: peretele arterei se subțiază și există risc ca, la un moment dat, să se rupă, ceea ce duce la hemoragie internă masivă și, foarte des, la deces dacă nu se intervine imediat.
Pacientul are și alte probleme vasculare și nu este un candidat bun pentru o operație clasică, cu deschiderea abdomenului și anestezie generală. De aceea, echipa a ales o soluție mai puțin invazivă, cu anestezie locală și incizii mici la nivelul picioarelor: repararea endovasculară (EVAR).
Cum se desfășoară intervenția EVAR, pas cu pas
- Chirurgul intră cu tuburi și ghiduri subțiri prin arterele de la nivelul coapselor (arterele femurale), fără să deschidă abdomenul.
- În interiorul vasului dilatat (anevrism) se introduce o „proteză” specială (stent-graft) din material textil pe un schelet metalic, care este desfășurată în zona bolnavă.
- Această proteză deviază sângele prin interiorul ei, astfel încât presiunea nu mai apasă pe peretele subțiat al anevrismului; practic, anevrismul este „izolat” de circulația directă și riscul de ruptură scade mult.
În acest caz:
- S-a închis mai întâi o ramură (artera hipogastrică stângă) cu un dop vascular, pentru a evita complicații și reflux de sânge în anevrism.
- Apoi s-a montat corpul principal al protezei sub nivelul arterelor renale, cu două „picioare” spre arterele iliace, stânga și dreapta, astfel încât sângele să meargă corect spre ambele picioare.
- Pentru ramura dreaptă a protezei a fost nevoie și de un acces prin artera de la braț, pentru a reuși cateterizarea, o tehnică mai complexă, dar frecvent folosită în centre cu experiență.
Rezultatul imediat după tratament
La finalul intervenției, controlul cu substanță de contrast a arătat:
- Nu există scurgeri de sânge pe lângă proteză (nu există „endoleak”);
- Anevrismul este complet exclus din circulație;
- Proteza este deschisă și funcționează bine în ambele ramuri.
Înainte de intervenția EVAR se pot vizualiza cele două anevrisme (umflături) care puneau în pericol viața pacientului.
În imaginea din dreapta se vede zona reparată, protezată. Riscul de rupere al acestor artere importante a fost eliminat.
Pacientul a fost stabil, cu închiderea corectă a punctelor de puncție și cu un plan clar de medicamente (aspirină, anticoagulant) și controale imagistice regulate.
Ce trebuie să știe pacienții despre anevrism și EVAR?
Ce este un anevrism aortic și ce riscuri are?
- Aneurismul este o „umflătură” a arterei: pereții se întind și se subțiază, ca un balon umflat prea mult.
- Cu cât diametrul este mai mare, cu atât crește riscul ca acest „balon” să se spargă (ruptură), ceea ce în cazul aortei poate duce în câteva minute la colaps și deces, chiar și dacă ambulanța ajunge rapid.
Dacă un pacient știe că are anevrism și amână sau refuză tratamentul recomandat:
- Trăiește cu un risc constant de ruptură, mai ales dacă anevrismul este mare sau crește repede;
- Ruptura de anevrism aortic are o rată foarte mare de mortalitate, multe persoane nu ajung nici măcar în sala de operație.
De ce este util tratamentul endovascular (EVAR)?
În exemplul din document:
- Pacientul nu suporta bine o intervenție clasică, cu anestezie generală, dar prin EVAR s-a reușit repararea anevrismului cu anestezie locală și incizii mici.
- Spitalizarea este de obicei mai scurtă, durerea postoperatorie mai redusă, iar recuperarea mai rapidă decât la chirurgia deschisă.
Pentru pacient, asta înseamnă:
- Scăderea foarte importantă a riscului de ruptură a anevrismului;
- Reducerea riscului de complicații severe sau deces legate de anevrism;
- Posibilitatea de a reveni la o viață relativ normală, cu monitorizări periodice.
De ce nu este suficient doar „să urmărim” la infinit?
- Anevrismele mici pot fi doar monitorizate, dar când ating o anumită mărime sau cresc, riscul de ruptură devine prea mare și beneficiul intervenției depășește riscurile.
- Ignorarea recomandărilor (de exemplu „mai amân încă un an, nu mă doare nimic”) poate duce la situații de urgență în care șansele de supraviețuire sunt mult mai mici decât la o intervenție planificată.
Mesaj-cheie pentru pacienți
- Anevrismele aortice mari nu „dor” neapărat, dar pot fi mortale dacă se rup.
- Când medicul recomandă o intervenție (deschisă sau EVAR), o face pentru că riscul de ruptură este mai mare decât riscul operației.
- Tratamentul endovascular, ca în acest caz, poate oferi o soluție sigură și mai puțin invazivă, mai ales pentru pacienții fragili sau cu multe alte boli.
- După tratament, sunt esențiale medicamentele (aspirină, eventual anticoagulant) și controalele periodice (angio-CT) pentru a verifica proteza și a preveni complicațiile.
La examenul CT după o lună de zile de la intervenție, rezultatul este foarte bun, fără semne de complicații sau endoleak.
