Sindromul Leriche este o afecțiune vasculară severă care blochează fluxul sanguin în zona aorto-iliacă, adică în partea inferioară a aortei și în arterele care transportă sângele către membrele inferioare. Pe măsură ce fluxul sanguin scade, apar dureri, limitări ale mersului și modificări ale țesuturilor la nivelul picioarelor.

Mulți pacienți ignoră simptomele pentru o lungă perioadă de timp, deoarece acestea apar treptat. Cu timpul, însă, boala devine dureroasă și poate duce la complicații grave, inclusiv pierderea membrelor.

Ce cauzează sindromul Leriche?

În majoritatea cazurilor, sindromul Leriche apare din cauza aterosclerozei, un proces în care grăsimile și colesterolul formează depozite pe pereții arterelor.

Aceste depuneri:

  • Îngustează treptat vasele și reduc spațiul prin care poate circula sângele;
  • Pot deveni instabile și se pot rupe, formând cheaguri care blochează brusc circulația.

În timp, îngustarea devine atât de avansată încât sângele nu mai poate ajunge suficient la mușchii și țesuturile membrelor inferioare.

În plus față de ateroscleroză, boala poate fi cauzată și de:

  • Tromboză;
  • Embolie;
  • Traumatisme vasculare.

Sindromul Leriche poate fi clasificat în trei categorii

  1. Ateroscleroza aortei abdominale distale și arterelor iliace comune;
  2. Ateroscleroza aortei abdominale distale, arterelor iliace comune și a celor externe;
  3. Ateroscleroza segmentului aortoiliac și a vaselor femuro-poplitee.

Factori de risc

Pacienții cu cel mai mare risc sunt cei care prezintă unul sau mai mulți dintre următorii factori:

  • Fumatul;
  • Diabetul;
  • Hipertensiunea arterială;
  • Colesterol ridicat;
  • Stil de viață sedentar;
  • Dietă bogată în grăsimi;
  • Obezitate;
  • Vârstă înaintată;
  • Antecedente familiale de boli cardiovasculare.

Sindromul Leriche este mai frecvent la bărbați, dar poate apărea și la femei, în special în prezența factorilor de risc.

Cum se manifestă sindromul Leriche?

Simptomele nu apar brusc, ci se dezvoltă lent de-a lungul anilor. La început, ele pot fi subtile și ușor de trecut cu vederea.

Simptome în stadii ușoare și moderate:

  • Durere, tensiune sau crampe la nivelul feselor, coapselor sau gambei la mers;
  • Senzație de greutate la nivelul picioarelor;
  • Oboseală accentuată în timpul efortului fizic;
  • Scăderea temperaturii la nivelul picioarelor;
  • Disfuncție erectilă la bărbați.

Aceste simptome sunt tipice pentru ceea ce medicii numesc claudicație intermitentă, adică durere care apare la mers și dispare în repaus.

Simptome în stadiile avansate

Când obstrucția arterială devine severă, apar următoarele simptome:

  • Durere persistentă în repaus, în special noaptea;
  • Picioare reci, amorțite;
  • Răni care se vindecă lent;
  • Ulcere sau zone de necroză;
  • Pierderea țesutului (gangrenă).

Cum se diagnostichează sindromul Leriche?

Diagnosticul se bazează pe evaluarea clinică și pe teste care arată nivelurile fluxului sanguin.

Testele recomandate includ:

  • Indicele gleznă-braț (ABI): măsoară diferența dintre tensiunea arterială la nivelul brațelor și al gleznelor;
  • Ecografia vasculară Doppler: arată cum curge sângele prin artere;
  • Angiografia CT sau angiografia RMN: vizualizează locația exactă și gravitatea blocajului;
  • Analize de sânge: pentru factorii metabolici care favorizează ateroscleroza.

Aceste teste permit determinarea gravității blocajului și alegerea tratamentului adecvat.

Opțiuni de tratament pentru sindromul Leriche

Tratamentele pentru obstrucția aorto-iliacă (sindromul Leriche) au evoluat semnificativ în ultimele decenii. Alegerea metodei depinde de: gravitatea obstrucției, anatomia vaselor, vârsta și starea generală a pacientului. În centrele specializate (cum ar fi al nostru), tratamentul poate fi individualizat pentru a obține cele mai bune rezultate.

Tratamente intervenționale sau chirurgicale

În stadiile moderate și severe, fluxul sanguin trebuie restabilit prin:

1. Endovascular: opțiunea minim invazivă de primă linie

Tratamentul endovascular (angioplastie + stent/stent graft) este utilizat din ce în ce mai des, chiar și pentru obstrucții extinse, datorită progreselor tehnologice și experienței crescute.

Cum se realizează:

  • Procedura se realizează de obicei sub anestezie locală + sedare, fără o incizie mare;
  • Se introduce un cateter prin arterele femurale (sau, dacă este necesar, prin acces brahial) și segmentul blocat este recanalizat;
  • Zona este dilatată cu un balon și se plasează stenturi (din metal sau acoperite) sau stent-grafturi.

Avantaje pentru pacient:

  • Risc mai mic în comparație cu chirurgia deschisă;
  • Spitalizare scurtă, recuperare rapidă;
  • Restabilirea imediată a circulației, îmbunătățirea semnificativă a simptomelor;
  • Rate bune de permeabilitate pe termen mediu și lung: de exemplu, într-un studiu efectuat pe 156 de pacienți, rata de succes tehnic a fost de 98,7%, iar rata de permeabilitate primară a fost de 80,4% la 5 ani.

Limitări:

  • În cazurile cu obstrucții foarte complexe sau anatomie nefavorabilă, tratamentul endovascular poate fi dificil sau contraindicate;
  • Există riscul de restenoză, embolie, complicații de acces (hematom, disecție etc.), deși majoritatea pot fi tratate minim invaziv.

Concluzie: Pentru pacienții selectați cu anatomie favorabilă și boală tratabilă, tratamentul endovascular este prima opțiune modernă, cu recuperare rapidă și risc scăzut.

2. Endovascular hibrid: un mix de metode pentru cazuri dificile

Când obstrucția este extinsă, implicând atât aorta abdominală, cât și arterele iliace sau femurale, sau când există complicații, se poate utiliza o abordare hibridă: o combinație de intervenție minim invazivă și chirurgie locală.

Cum se realizează:

  • De exemplu: endarterectomie (curățare chirurgicală) a arterelor femurale comune + stentare endovasculară a arterelor iliace/aortei;
  • În alte cazuri, se poate realiza stentarea aorto-iliacă + bypass sau grefarea femoropopliteală dacă este necesară refacerea suplimentară a fluxului sanguin către picioare.

Avantajele abordării hibride:

  • Permite restabilirea circulației chiar și în cazul anatomiei complexe;
  • Reduce necesitatea unei intervenții chirurgicale majore pe aortă, cu incizii mari;
  • Combină avantajele endovasculare (mai puțin invazive) cu eficiența chirurgiei locale.

Această opțiune este recomandată pacienților cu leziuni complexe, vârstă avansată, comorbidități sau când tratamentul endovascular simplu nu este fezabil.

3. Chirurgie deschisă: bypass aorto-bifemoral/chirurgie reconstructivă majoră

Chirurgia reconstructivă clasică (bypass) rămâne standardul de aur pentru formele severe sau atunci când alte opțiuni nu sunt posibile.

Proceduri utilizate:

  • Bypass aortobifemoral bifemoral: se plasează o grefă vasculară (conductă artificială) pentru a ocoli zona blocată și a restabili fluxul sanguin către membru;
  • Alte proceduri de revascularizare: bypass femoropopliteal, endarterectomie femurală etc., dacă boala afectează și segmente mai distale.

Când este recomandată:

  • Blocaje totale, extinse sau vechi;
  • Anatomie vasculară nefavorabilă pentru stentare;
  • Eșecul tratamentului endovascular sau hibrid.

Avantaje:

  • Permeabilitate foarte bună pe termen lung;
  • Rată scăzută de reocluzie.

Dezavantaje:

  • Intervenție chirurgicală majoră, cu o incizie abdominală mare;
  • Spitalizare mai lungă, recuperare mai dificilă;
  • Risc chirurgical mai mare, complicații postoperatorii.

Din acest motiv, la majoritatea pacienților cu risc moderat până la ridicat, se preferă inițial o strategie endovasculară sau hibridă, dacă anatomia o permite.

Cum alegem tratamentul chirurgical potrivit?

Decizia nu este simplă, ci se bazează pe o evaluare detaliată, care include:

  • Amploarea și localizarea obstrucției (aortă, iliacă, femurală);
  • Starea generală de sănătate: comorbidități, riscuri chirurgicale;
  • Vârsta pacientului, funcția renală, prezența altor afecțiuni;
  • Simptome: claudicație, ischemie critică, durere în repaus, risc de gangrenă.

La Clinica VenArt, echipa noastră de specialiști angiologi, chirurgi vasculari și endovasculari cu vastă experiență, este pregătită să efectueze o evaluare completă și să propună opțiunea optimă pentru fiecare pacient: minim invazivă, hibridă sau  chirurgia clasică.

De ce chirurgie endovasculară, hibridă sau convențională? Toate sunt încă importante!

  • Pentru pacienții tineri sau cu risc scăzut: chirurgia endovasculară oferă o soluție minim invazivă, eficientă, cu recuperare rapidă.
  • Pentru cazuri complexe, extinse, care implică mai multe artere: chirurgia hibridă maximizează șansele de revascularizare completă cu un traumatism minim.
  • În forme avansate sau când anatomia nu o permite: chirurgia deschisă oferă soluția definitivă, cu un nivel ridicat de durabilitate.

Alegerea corectă, făcută de o echipă de experți, este cheia unui rezultat bun, a unei vieți active și a protejării picioarelor și sănătății vasculare.

Tratamentul conservator: gestionarea stadiilor ușoare

Tratamentul conservator este recomandat pacienților aflați în stadiile incipiente ale sindromului Leriche, când simptomele sunt ușoare sau moderate și obstrucția nu pune în pericol circulația la nivelul extremităților. Această abordare are ca scop încetinirea progresiei bolii, reducerea riscului de complicații și menținerea unei vieți active.

Principalele măsuri și recomandări:

  • Controlul tensiunii arteriale: monitorizare regulată și tratament antihipertensiv pentru a reduce stresul asupra vaselor;
  • Medicamente pentru scăderea colesterolului (statine): reduc depunerile de placă în artere și încetinesc ateroscleroza;
  • Tratamente pentru prevenirea trombozei: anticoagulante sau agenți antiplachetari, conform recomandărilor medicului;
  • Exerciții fizice regulate și controlate: mersul pe jos sau alte activități adaptate pacientului ajută la stimularea fluxului sanguin în picioare;
  • Diabetul și controlul greutății: menținerea unui nivel optim al zahărului din sânge și a greutății susține sănătatea vasculară;
  • Renunțarea la fumat: fumatul accelerează ateroscleroza și crește riscul de complicații.

Ce trebuie să știți:

  • Schimbările de stil de viață și tratamentele medicamentoase nu pot elimina blocajul din arterele aorto-iliace, dar reduc semnificativ progresia bolii și riscul de complicații severe, cum ar fi ischemia critică sau gangrene;
  • Acest tip de tratament este ideal ca prim pas sau ca măsură de susținere după proceduri endovasculare sau chirurgicale.

Posibile complicații

Fără tratament, sindromul Leriche poate duce la:

  • Răni și leziuni la picioare;
  • Infecții grave;
  • Gangrene;
  • Amputarea membrului afectat;
  • Embolii care pot ajunge la inimă sau plămâni;
  • Leziuni ale organelor interne din cauza lipsei fluxului sanguin (intestine, rinichi, ficat, splină).

Când să consultați medicul?

Dacă observați durere la mers, oboseală la nivelul picioarelor, senzație de frig sau modificări ale pielii, programați-vă pentru o evaluare vasculară. Diagnosticul precoce vă poate proteja membrele și calitatea vieții.

Întrebări frecvente despre sindromul Leriche

1. Ce este sindromul Leriche?

Este o boală vasculară cauzată de blocarea aortei abdominale și a arterelor iliace, care reduce fluxul sanguin către picioare. Apare cel mai adesea din cauza aterosclerozei.

2. Care sunt primele simptome ale sindromului Leriche?

Primele semne includ durere sau crampe la mers, senzație de greutate în picioare și oboseală severă în timpul efortului fizic. În timp, simptomele devin mai severe.

3. Sindromul Leriche este o urgență medicală?

În stadii avansate, da. Apariția durerii în repaus, rănile care nu se vindecă sau decolorarea pielii necesită îngrijiri medicale imediate.

4. Cum se diagnostichează?

Prin evaluare clinică și investigații precum indicele gleznă-braț, ecografie Doppler, angiografie CT sau analize de sânge pentru factorii de risc cardiovasculari.

5. Poate fi tratat fără intervenție chirurgicală?

În formele ușoare, medicația și schimbările de stil de viață pot ameliora simptomele, dar nu elimină blocajul. În formele avansate, este necesară angioplastia sau operația de bypass.

6. Ce complicații pot apărea dacă sindromul Leriche nu este tratat?

Pot apărea necroză, infecții, ulcere, gangrenă și necesitatea amputării. În cazuri severe, pot fi afectate organele interne.

7. Cine are un risc mai mare de a dezvolta această boală?

Persoanele care fumează, sunt sedentare, au diabet, colesterol ridicat, hipertensiune arterială sau antecedente familiale de boli cardiovasculare.

8. Sindromul Leriche poate fi prevenit?

Riscul poate fi redus prin renunțarea la fumat, controlul tensiunii arteriale și al colesterolului, o alimentație echilibrată și exerciții fizice regulate.