Angioplastia și stentarea arterelor renale sunt proceduri minim invazive care tratează stenoza arterei renale, îngustarea vaselor de sânge care duc sângele la rinichi, cu scopul de a îmbunătăți controlul tensiunii arteriale și de a proteja funcția renală.

Mulți pacienți cunosc această intervenție sub denumirea de „stent la rinichi”, mai ales atunci când au hipertensiune greu de controlat sau insuficiență renală în curs de agravare.

Ce este stenoza arterei renale?

Stenoza arterei renale înseamnă îngustarea uneia sau a ambelor artere care transportă sângele către rinichi, de obicei din cauza depunerilor de grăsime și calciu (ateroscleroză) pe pereții vaselor.

Această „îngustare a arterei renale” reduce fluxul de sânge către rinichi și poate provoca hipertensiune renovasculară (hipertensiune de cauză renală), greu de controlat cu tratament medicamentos, precum și deteriorarea progresivă a funcției renale.

Cauze frecvente ale stenozei de arteră renală

  • Ateroscleroza arterei renale: plăci de colesterol și calciu care îngustează lumenul vasului; este cea mai frecventă cauză la pacienții vârstnici cu factori de risc cardiovasculari (fumat, diabet, colesterol crescut, hipertensiune).
  • Displazia fibromusculară: afectare non-aterosclerotică a peretelui arterial, mai frecventă la persoane tinere, în special femei, cu îngustări la nivelul arterelor renale.
  • Cauze rare: vasculite, traumatisme, compresii din exterior (tumori, anomalii anatomice).

Simptome și situații de alarmă în stenoza arterei renale

De multe ori, stenoza arterelor renale nu provoacă simptome specifice și este descoperită întâmplător la ecografie sau angio CT.

Există însă situații care trebuie să ridice suspiciunea de hipertensiune renovasculară și să trimită pacientul la un medic specialist:

  • Apariția bruscă a unei hipertensiuni arteriale la un adult peste 50 de ani sau tensiune foarte greu de controlat, deși pacientul ia mai multe medicamente antihipertensive.
  • Creșterea bruscă a creatininei și scăderea ratei de filtrare glomerulară, mai ales după inițierea unor medicamente antihipertensive (de tip blocanți ai sistemului renină–angiotensină).
  • Episoade de insuficiență cardiacă acută sau edem pulmonar „fulminant” la un pacient cu tensiune foarte mare și suspiciune de boală renovasculară.

Cum se pune diagnosticul de stenoză a arterei renale

Diagnosticul de stenoză a arterei renale combină examenul clinic cu investigații imagistice ale arterelor renale.

Ecografie Doppler artere renale

  • Ecografia Doppler a arterelor renale este, de obicei, prima investigație recomandată pentru „îngustarea vaselor la rinichi”.
  • Permite aprecierea lumenului arterelor renale și a vitezelor de curgere, oferind indicii despre severitatea stenozei.

Angio CT sau angio RM pentru artere renale

  • Angio CT artere renale și angiografia RM sunt investigații neinvazive care arată anatomia arterelor renale, localizarea și lungimea îngustării, precum și starea aortei și a celorlalte vase.

Arteriografie renală (angiografie selectivă)

  • Arteriografia renală este o angiografie invazivă prin care se vizualizează direct artera renală.
  • Avantajul major este că, în aceeași ședință, dacă se confirmă o stenoză semnificativă, se poate face angioplastie cu balon și implantare de stent la nivelul arterei renale.

Pe lângă aceste investigații, medicul urmărește profilul tensiunii arteriale, evoluția creatininei, dimensiunea rinichilor și contextul cardiovascular global.

Când este indicată angioplastia cu stent pentru stenoza arterei renale?

Nu toate stenozele arterelor renale necesită operație la artera renală sau procedură minim invazivă; multe cazuri pot fi tratate doar cu medicație și monitorizare.

Angioplastia renală cu stent este rezervată pacienților la care stenoza are consecințe clinice importante și există șanse reale de a îmbunătăți tensiunea arterială și funcția renală.

Situații tipice în care se ia în calcul stentarea arterei renale

  • Hipertensiune accelerată sau rezistentă la tratament asociată cu stenoză semnificativă de arteră renală.
  • Agravarea funcției renale (creatinină crescută, GFR scăzut) în contextul unei stenoze hemodinamic semnificative.
  • Episoade recurente de insuficiență cardiacă sau edem pulmonar acut („flash pulmonary edema”) la pacienți cu stenoză renală bilaterală sau rinichi unic funcțional.
  • Situații selectate în care se dorește protejarea unui rinichi încă viabil, dar cu stenoză severă, înainte de pierderea definitivă a funcției.

Decizia de stentare a arterei renale este luată, de obicei, într-o echipă multidisciplinară (chirurgie vasculară și endovasculară, cardiologie), pentru a evalua corect raportul beneficiu/risc.

Ce înseamnă angioplastia și stentarea arterelor renale?

Angioplastia arterelor renale este o procedură minim invazivă în care un balon este introdus în zona îngustată și umflat pentru a lărgi lumenul arterei.

Stentarea arterei renale presupune montarea unui mic tub metalic (stent) în locul stenozei, pentru a menține vasul deschis pe termen lung și a reduce riscul de reîngustare (restenoză).

Tipuri de stenturi utilizate în angioplastia renală cu stent:

  • Stenturi metalice simple (bare-metal): stenturi clasice, cu un risc de restenoza în jur de 10–20% în unele serii, mai ales la artere de calibru mic.
  • Stenturi farmacologic active (drug-eluting): impregnate cu medicamente antiproliferative, care reduc semnificativ riscul de restenoza la unii pacienți.

Angioplastia renală cu stent: procedura pas cu pas

Procedura de angioplastie renală cu montare de stent se efectuează într-o sală de angiografie, sub ghidaj fluoroscopic, de obicei cu anestezie locală și sedare ușoară.

1. Pregătirea pacientului

  • Evaluare clinică și biologică detaliată, eventual ajustarea tratamentelor (anticoagulante, antidiabetice, diuretice).
  • Hidratare adecvată și măsuri pentru protejarea funcției renale, având în vedere utilizarea substanței de contrast (prevenirea nefropatiei de contrast).

2. Accesul vascular

  • Puncție arterială la nivelul inghinal (artera femurală) sau, în unele cazuri, acces radial (la încheietura mâinii).
  • Introducerea unei teci arteriale prin care cateterele sunt avansate până la nivelul arterelor renale sub control radiologic.

3. Angiografie diagnostică

  • Injectarea unui mediu de contrast pentru a vizualiza cu precizie stenoza, a măsura diametrul și lungimea arterei renale și a planifica dilatarea cu balon și stentarea.

4. Angioplastie cu balon

  • Poziționarea balonului în zona îngustată și umflarea lui timp de câteva zeci de secunde pentru a lărgi lumenul arterial.

5. Implantarea stentului renal

  • Dacă angioplastia cu balon nu este suficientă sau leziunea este complexă, se implantează un stent metalic la nivelul arterei renale, care rămâne fixat în peretele vasului și menține artera deschisă.

6. Hemostaza la locul puncției

  • După finalizarea procedurii, cateterele și tecile sunt retrase, iar la locul puncției se aplică compresie manuală sau un dispozitiv de închidere arterială, urmat de un bandaj compresiv.

În general, o angioplastie de arteră renală durează între 30 și 60 de minute, în funcție de anatomie și de numărul de leziuni tratate.

Stent la rinichi pentru hipertensiune renovasculară

Pentru mulți pacienți, întrebarea principală este: „Stent la rinichi mă ajută la tensiune?”.
La pacienții selectați corect, tratamentul stenozei arterei renale prin angioplastie și stent poate:

  • Scădea valorile tensiunii arteriale sau reduce numărul de medicamente necesare;
  • Stabiliza sau îmbunătăți funcția renală;
  • Reduce episoadele de insuficiență cardiacă sau edem pulmonar acut.

Totuși, procedura nu este indicată tuturor pacienților cu tensiune mare; în multe cazuri, tratamentul medicamentos al stenozei renale rămâne opțiunea de primă linie, conform ghidurilor europene.

Recuperare după angioplastia renală cu stent

Majoritatea pacienților rămân internați aproximativ 24 de ore pentru observație, controlul tensiunii arteriale și monitorizarea funcției renale.

Activitățile ușoare pot fi reluate în câteva zile, evitând efortul intens și ridicarea de greutăți în prima săptămână, pentru a proteja locul puncției.

Tratament și urmărire după procedură

  • Medicamente antiagregante plachetare (de ex. aspirină ± alt antiagregant) pentru a preveni tromboza stentului și restenoza.
  • Ajustarea tratamentului antihipertensiv în funcție de noile valori tensionale, care se pot îmbunătăți semnificativ după revascularizare.
  • Monitorizarea periodică a funcției renale și, la nevoie, controale imagistice (ecografie Doppler artere renale, angio CT) pentru a verifica permeabilitatea stentului.

Beneficiile și limitele stentării arterei renale

Scopul principal al angioplastiei arterelor renale cu stent este:

  • Îmbunătățirea controlului tensiunii arteriale (în special în hipertensiunea renovasculară);
  • Protejarea sau stabilizarea funcției renale la pacienții cu stenoză severă a arterei renale.

Beneficiile pot include:

  • Valori tensionale mai mici și/sau reducerea numărului de medicamente;
  • Stabilizarea sau uneori îmbunătățirea funcției renale, dacă rinichiul este încă viabil;
  • Reducerea frecvenței episoadelor de insuficiență cardiacă și edem pulmonar acut la anumiți pacienți.

Este important de știut că:

  • Procedura nu se recomandă tuturor cazurilor de stenoză de arteră renală; există situații în care cea mai bună opțiune este exclusiv tratamentul medicamentos.
  • Răspunsul tensiunii arteriale și al rinichilor variază de la pacient la pacient, în funcție de vechimea și severitatea leziunii, de comorbidități și de faptul dacă este afectat un singur rinichi sau ambele.

Riscuri și posibile complicații ale angioplastiei renale

Ca orice procedură invazivă, angioplastia și stentarea arterei renale implică anumite riscuri, deși în centrele cu experiență acestea sunt, în general, rare.

Posibile complicații:

  • Reacții alergice la substanța de contrast sau la medicamentele utilizate.
  • Complicații la locul puncției: sângerare, hematom, rar fistule arteriovenoase sau pseudoanevrisme.
  • Agravarea temporară a funcției renale sau, rar, insuficiență renală acută, în special la pacienții cu boală renală preexistentă (de tip nefropatie de contrast).
  • Complicații vasculare locale: disecție de perete arterial, ruptură de vas sau embolizare de material aterosclerotic.
  • Evenimente sistemice rare: accident vascular cerebral, ischemie la nivelul membrelor inferioare sau ischemie renală severă.

În centrele specializate, echipa medicală evaluează atent raportul beneficiu/risc și este pregătită să prevină sau să trateze rapid majoritatea complicațiilor.

De ce să alegeți Clinica VenArt pentru angioplastie și stentare artere renale

Clinica VenArt oferă tratament pentru stenoza arterei renale într-un centru de chirurgie vasculară și endovasculară cu experiență în angioplastia arterelor renale și revascularizări complexe, utilizând tehnici minim invazive.​

Pacienții beneficiază de:

  • Echipă multidisciplinară internațională (chirurgie vasculară și endovasulară, cardiologie);
  • Tehnologie modernă de imagistică și angiografie;
  • Protocoale de tratament aliniate la cele mai noi recomandări europene pentru hipertensiune renovasculară și boală renovasculară.

Dacă ați fost diagnosticat cu stenoză a arterei renale, aveți hipertensiune dificil de controlat sau valori crescute ale creatininei, puteți discuta cu un specialist al clinicii VenArt despre opțiunile de tratament, inclusiv angioplastie renală cu stent, o procedură minim invazivă, concepută pentru a proteja rinichii și a îmbunătăți calitatea vieții.

Întrebări Frecvente

Cât durează spitalizarea pentru implantarea unui stent în artera renală?

În absența complicațiilor, spitalizarea durează de obicei aproximativ 24 de ore, pentru monitorizarea tensiunii arteriale, a pulsului, a diurezei și a funcției renale.
Activitățile ușoare se pot relua în câteva zile, însă e recomandat să eviți eforturile mari și ridicarea de greutăți în prima săptămână, pentru a proteja locul puncției.​
Recuperarea completă și stabilizarea tensiunii arteriale se evaluează în timp, la controalele de urmărire.

Ce trebuie să fac înainte de procedură?

Medicul dumneavoastră vă va explica exact cum va fi ajustat tratamentul, testele necesare și când trebuie să veniți la clinică. Uneori, pentru protejarea rinichilor, se recomandă hidratarea suplimentară și întreruperea temporară a anumitor medicamente.

Când am nevoie de angioplastie și stentare de arteră renală pentru stenoza arterei renale?

Angioplastia și stentarea arterelor renale se recomandă doar în cazuri selectate de stenoză a arterei renale, când îngustarea vasului provoacă probleme serioase: hipertensiune greu de controlat, deteriorarea funcției renale sau episoade de insuficiență cardiacă și edem pulmonar acut.​
Dacă tratamentul medicamentos nu este suficient, medicul poate propune angioplastie artere renale ca metodă de tratament minim invaziv pentru stenoza arterei renale.​
Decizia se ia individual, după investigații (ecografie Doppler, angio CT/arteriografie) și evaluare într-o echipă multidisciplinară.

Care este diferența între tratamentul medicamentos și angioplastia cu stent pentru stenoza arterei renale?

În multe cazuri, stenoza arterei renale se tratează inițial cu tratament medicamentos: control strict al tensiunii arteriale, al colesterolului și al factorilor de risc cardiovasculari.​
Angioplastia artere renale cu stent este un tratament minim invaziv rezervat pacienților la care îngustarea arterei produce hipertensiune greu de controlat, scăderea funcției renale sau episoade de insuficiență cardiacă.​
Decizia între „doar medicație” și revascularizare prin angioplastie și stentare se ia individual, pe baza investigațiilor imagistice și a recomandărilor din ghidurile actuale.

Voi putea să întrerup complet administrarea medicamentelor pentru tensiunea arterială după procedură?

La unii pacienți, numărul și dozele de medicamente antihipertensive pot fi reduse, dar tratamentul este adesea încă necesar, adaptat la noua situație clinică.

Stentul arterei renale este permanent?

Stentul rămâne permanent în vas și se integrează în peretele arterial, servind la menținerea arterei deschise; în timp, poate exista un risc de restenoza, care este mai mic în cazul stenturilor eluatoare de medicamente.