Hemoroizi (boala hemoroidală): cauze, simptome și tratament

Sânge roșu-aprins pe hârtia igienică, o umflătură care se simte la spălare, mâncărime care revine după fiecare zi lungă pe scaunul de birou. Hemoroizii sunt cea mai frecventă afecțiune proctologică: aproximativ jumătate dintre adulții de peste 50 de ani au avut cel puțin un episod, iar mulți trăiesc cu simptomele ani întregi înainte să ajungă la medic. Motivul e aproape întotdeauna același, jena.

Pagina de față explică ce sunt hemoroizii, de ce apar, cum arată fiecare grad al bolii, când sângerarea devine semnal de alarmă și ce opțiuni de tratament există astăzi, de la fibre și unguente până la proceduri de 15-20 de minute făcute cu anestezie locală.

Ce sunt hemoroizii?

Puțină lume știe că toți avem hemoroizi. În mod normal, ei sunt pernuțe vasculare situate în canalul anal, o rețea de vene care se umplu și se golesc de sânge și care ajută sfincterul să închidă etanș canalul anal. Fac parte din mecanismul de continență, cel care ne permite să controlăm eliminarea scaunului și a gazelor.

Despre boala hemoroidală vorbim abia atunci când aceste vene se dilată exagerat, se inflamează și își pierd elasticitatea. Procesul seamănă cu formarea varicelor de la picioare: țesutul de susținere cedează treptat, pernuțele alunecă în jos, încep să sângereze sau să iasă prin anus. La examinarea cu anuscopul, medicul vede excrescențe violacee acolo unde mucoasa ar trebui să fie roz și netedă.

În limbajul curent, „hemoroizi” a ajuns să denumească boala în sine, nu structurile normale, așa că folosim și aici termenul în acest sens.

Boala evoluează lent, în ani. Începe cu un episod de sângerare ici și colo, continuă cu crize tot mai dese și ajunge, netratată, la pachete hemoroidale care ies permanent prin anus. Tocmai pentru că progresia este treptată, mulți pacienți se obișnuiesc cu simptomele și cer ajutor abia în stadiile în care opțiunile simple de tratament nu mai sunt suficiente.

De ce apar hemoroizii: cauze și factori de risc

Mecanismul central este creșterea presiunii în venele hemoroidale. Presiunea dilată venele, iar în paralel țesutul conjunctiv care ancorează pernuțele de peretele canalului anal slăbește; combinația celor două produce alunecarea și prolapsul. Tot ce împinge sângele spre bazin și îl ține acolo forțează aceste vene:

• constipația cronică și efortul prelungit la defecație, principala cauză la majoritatea pacienților;
• statul îndelungat pe toaletă, de obicei cu telefonul în mână: poziția relaxează planșeul pelvin și lasă sângele să stagneze în venele anale;
• sedentarismul, mai ales după 8-10 ore pe scaun la birou sau la volan, zi după zi;
• obezitatea, care crește presiunea abdominală în permanență, la fiecare pas și la fiecare ridicare de pe scaun;
• diareea cronică, care irită canalul anal la fel de mult ca scaunul tare;
• alimentația săracă în fibre, excesul de alcool și condimentele iuți, declanșatori frecvenți ai crizelor;
• ridicarea repetată de greutăți, la sală sau la serviciu;
• vârsta: după 45-50 de ani, țesutul care susține pernuțele hemoroidale slăbește natural;
• moștenirea familială, prezentă la o parte importantă dintre pacienți;
• mai rar, bolile de ficat sau tumorile pelvine care apasă pe venele canalului anal.

Sarcina merită un cuvânt separat: presiunea uterului și modificările hormonale fac din hemoroizii în sarcină una dintre cele mai comune probleme ale trimestrului trei și ale lăuziei.

Mulți pacienți observă și o legătură cu perioadele tensionate. Crizele apar după săptămâni stresante, după călătorii lungi cu mașina sau, la femei, înaintea menstruației. Acești factori nu produc boala, doar o scot la suprafață.

În practică, factorii se combină. Un exemplu banal din cabinet: un pacient de 40 de ani care lucrează în IT, stă 10 ore pe zi pe scaun, mănâncă o singură masă consistentă, seara, și merge la toaletă cu telefonul. Fiecare obicei în parte pare inofensiv; împreună, întrețin exact presiunea venoasă care produce boala. De aceea un tratament serios include întotdeauna și corectarea acestor obiceiuri, altfel procedura rezolvă efectul și lasă cauza intactă.

Simptomele hemoroizilor

Tabloul depinde de tipul hemoroizilor și de stadiul bolii. Cele mai frecvente manifestări sunt:

• sângerare cu sânge roșu-aprins la defecație: pe hârtie, pe scaun sau picurând în vasul de toaletă, de regulă fără durere;
• mâncărime și iritație în zona anală;
• senzație de corp străin sau de evacuare incompletă;
• o umflătură moale care se simte la anus, permanent sau doar după scaun;
• durere sau usturime, mai ales la hemoroizii externi și în complicații;
• secreții care murdăresc lenjeria, în stadiile avansate.

Sângerarea tipic hemoroidală arată așa: sânge roșu-aprins, în cantitate mică, la suprafața scaunului, pe hârtie sau câteva picături în vasul de toaletă, imediat după defecație. Sângele închis la culoare sau amestecat în scaun are altă origine, mai sus în tubul digestiv, și se investighează separat.

Un detaliu care derutează: hemoroizii interni de obicei nu dor deloc. Mucoasa rectală nu are receptori de durere, așa că singurul semn poate fi sângele văzut la toaletă. Durerea intensă apare mai degrabă la hemoroizii externi trombozați sau la fisura anală, nu la boala hemoroidală internă necomplicată.

Simptomele evoluează de obicei în pusee: o criză de câteva zile, declanșată de un episod de constipație, o masă condimentată sau un drum lung cu mașina, urmată de săptămâni sau luni de liniște. Intervalele libere se scurtează pe măsură ce boala avansează. Merită să notezi când apar crizele și ce le declanșează; sunt informații care ajută direct la consult.

Semnale de alarmă: când mergi direct la medic

Anumite situații impun consult fără amânare, indiferent cât de „banali” par hemoroizii:

• sângerare persistentă sau repetată: chiar dacă hemoroizii sunt explicația cea mai probabilă, aceleași sângerări pot masca polipi sau un cancer colorectal, iar diferența nu se poate face acasă;
• sânge închis la culoare sau amestecat în scaun, nu doar pe suprafață;
• durere anală violentă, instalată brusc, cu o umflătură dură: sugerează o tromboză;
• febră și durere pulsatilă în zona anală, posibil abces;
• modificarea tranzitului (constipație sau diaree nouă, scaune subțiate) la persoane peste 45-50 de ani;
• amețeală, paloare, oboseală pe fond de sângerări repetate, semne de anemie.

Principiul e simplu: sângerarea rectală se verifică, nu se presupune. O consultație durează 15 minute; un diagnostic ratat costă mult mai mult.

Tipuri de hemoroizi: interni și externi

Linia pectinată, granița anatomică din interiorul canalului anal, împarte hemoroizii în două categorii cu manifestări și tratamente diferite. După ani de evoluție, cele două forme apar adesea împreună, ca boală hemoroidală mixtă. Distincția are consecințe practice: de ea depind simptomele dominante și procedura care are sens.

Hemoroizii interni și gradele I-IV

Se formează deasupra liniei pectinate, pe mucoasa rectală. Nu dor, dar sângerează ușor și, pe măsură ce boala avansează, coboară prin canalul anal. Stadializarea în patru grade ghidează direct alegerea tratamentului:

• Gradul I: venele sunt dilatate, dar rămân în canalul anal; singurul semn este de obicei sângerarea la scaun. La palpare nu se simte nimic, boala se vede doar la anuscopie;
• Gradul II: hemoroizii ies prin anus la efort sau la defecație și se retrag singuri după câteva momente. Senzația tipică este de umflătură care apare la scaun și dispare de la sine;
• Gradul III: prolabează la efort și nu se mai retrag spontan; pacientul îi împinge înapoi cu degetul. În acest stadiu apar de obicei și disconfortul la mers sau la statul pe scaun;
• Gradul IV: rămân permanent în afara anusului și nu mai pot fi reduși manual; în acest stadiu apar frecvent secreții, iritație și risc de strangulare.

Gradele I-II răspund de regulă la măsuri conservatoare și proceduri făcute în ambulator, fără anestezie sau cu anestezie locală. Gradele III-IV au nevoie aproape întotdeauna de o intervenție.

Gradul se stabilește la anuscopie, nu după intensitatea simptomelor. Un hemoroid de gradul I poate sângera zilnic, iar unul de gradul III doar ocazional; senzația pacientului subestimează frecvent stadiul real al bolii.

Hemoroizii externi

Se dezvoltă sub pielea din jurul anusului, o zonă bogată în terminații nervoase. De aceea dau simptome zgomotoase: durere, usturime, mâncărime, o umflătură care se simte la atingere și care se irită la contactul cu lenjeria. La femei apar frecvent după naștere, din cauza efortului din travaliu. Despre particularitățile lor, despre diferența față de prolapsul intern și despre ce se întâmplă dacă nu sunt tratați am scris pe larg pe pagina dedicată hemoroizilor externi.

Complicațiile bolii hemoroidale

Netratați, hemoroizii nu rămân pur și simplu la fel. Cele mai frecvente complicații sunt:

• Tromboza: un cheag se formează în vena dilatată, iar hemoroidul se transformă în câteva ore într-un nodul violaceu, dur și intens dureros. Primele 48-72 de ore contează: în acest interval, evacuarea chirurgicală a cheagului sub anestezie locală calmează durerea aproape imediat. Detalii pe pagina despre tromboza hemoroidală.
• Anemia, prin sângerări mici dar repetate, săptămâni și luni la rând;
• Prolapsul ireductibil și strangularea, când hemoroizii de grad IV rămân blocați în afara sfincterului, cu risc de necroză;
• Mariștele (plicile cutanate reziduale), urme ale trombozelor vechi, inestetice și greu de igienizat;
• Suprainfecția, mai rară: iritația cronică și leziunile de grataj se pot transforma în eczemă perianală sau, în cazurile neglijate, într-un abces care cere drenaj de urgență.

O mențiune pentru diferențierea de fisura anală: aceasta este o ruptură a mucoasei care produce o durere tăioasă la defecație, persistentă ore întregi după scaun. Se confundă des cu hemoroizii, dar este altă afecțiune, cu alt tratament, iar cele două pot coexista.

Diagnostic: cum decurge consultul proctologic

Partea de care se tem pacienții cel mai tare este, în realitate, cea mai scurtă. Un consult proctologic complet durează 15-20 de minute, din care examinarea propriu-zisă câteva minute. Medicul proctolog face astfel de examinări de multe ori pe zi; pentru el, zona anală este un organ ca oricare altul.

Consultul are trei pași. Întâi discuția: de când sângerezi, cum arată scaunul, ce medicamente iei, ce boli sunt în familie. Urmează inspecția și tușeul rectal, examinarea cu degetul înmănușat și lubrifiat, care durează sub un minut și produce disconfort, nu durere. La final, anuscopia: un tub subțire de unică folosință, lung de câțiva centimetri, prin care medicul vede direct canalul anal și stabilește gradul hemoroizilor.

Nu este nevoie de nicio pregătire specială: fără clismă, fără repaus alimentar, fără concediu. Vii, ești examinat, pleci cu diagnosticul și cu planul de tratament. Dacă examinarea surprinde o tromboză recentă sau un abces, rezolvarea se poate face de multe ori pe loc, sub anestezie locală.

Cât despre jenă: este reală, dar merită pusă în balanță. Pacienții care ajung în sfârșit la consult spun aproape invariabil același lucru, că partea cea mai grea a fost drumul până la ușă, nu examinarea. Poziția de examinare este laterală, acoperit cu un câmp, iar medicul explică fiecare pas înainte să îl facă.

Dacă există sângerare și ai peste 45-50 de ani, dacă sângele e închis la culoare sau dacă există istoric familial de cancer colorectal, medicul recomandă și o colonoscopie. Nu fiindcă hemoroizii ar fi suspecți: diagnosticul de „sângerare din hemoroizi” se pune abia după ce alte cauze au fost excluse.

La Clinica VenArt, consulturile proctologice sunt efectuate de Dr. Tukacs Szabolcs, medic specialist chirurgie generală cu supraspecializare în proctologie, la Cluj-Napoca.

Tratament: privire de ansamblu

Tratamentul se alege în funcție de grad și de simptomul dominant. Există trei familii de opțiuni. Prima este cea conservatoare: fibre, hidratare, reglarea tranzitului, băi de șezut, unguente și flebotonice, suficientă în multe cazuri de gradul I-II. A doua cuprinde procedurile minim invazive, efectuate ambulator, cu anestezie locală sau deloc, care închid sau micșorează hemoroizii fără tăiere. A treia este chirurgia, rezervată gradelor avansate și prolapsului.

Am descris fiecare procedură în parte, cu indicații, durată și recuperare, în ghidul despre metodele de tratament pentru hemoroizi. Dintre toate, cel mai solicitat la VenArt este tratamentul hemoroizilor cu laser: fără bisturiu, cu anestezie locală și întoarcere la activitate în câteva zile.

Se pot preveni hemoroizii?

Complet, nu; predispoziția rămâne. Frecvența și intensitatea crizelor se pot însă reduce vizibil prin câteva obiceiuri banale. Contează fibrele, 25-30 g pe zi din legume, fructe, cereale integrale, și cei 1,5-2 litri de apă care le fac eficiente. Contează să nu amâni scaunul când apare senzația și să nu prelungești statul pe toaletă peste câteva minute, deci fără telefon. Ajută mersul pe jos zilnic, pauzele de la birou la fiecare oră, igiena blândă cu apă în locul hârtiei aspre sau parfumate. După un episod tratat, aceleași măsuri scad semnificativ riscul de recidivă.

Un semn că măsurile funcționează: scaunul devine regulat, moale, eliminat fără efort și fără senzația că mai rămâne ceva. Dacă după 3-4 săptămâni de regim corect sângerarea sau prolapsul persistă, problema nu mai ține de stilul de viață și trebuie văzută de un specialist.

Dacă te regăsești în simptomele de mai sus, nu aștepta următoarea criză: o programare la consult la VenArt Cluj-Napoca durează două minute, iar examinarea îți dă un răspuns clar în aceeași zi.

Surse

• NHS — Piles (haemorrhoids)
• StatPearls (NCBI Bookshelf) — Internal Hemorrhoid
• StatPearls (NCBI Bookshelf) — External Hemorrhoid

Informațiile din acest articol au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Sursele de mai jos sunt resurse medicale de referință.