Rinosinuzita cronică

Ce este rinosinuzita cronică?

Rinosinuzita cronică este o afecțiune frecventă caracterizată prin inflamația persistentă a sinusurilor – cavitățile aflate în jurul foselor nazale. Această inflamație durează cel puțin 8 săptămâni și persistă în ciuda unui tratament medicamentos corect administrat.

Numită și rinosinuzită cronică, boala afectează mecanismul de drenaj al sinusurilor, ducând la acumularea de mucus și obstrucționarea respirației nazale. Persoanele afectate pot avea dificultăți de respirație prin nas, umflături în zona feței, mai ales în jurul ochilor, precum și senzații de presiune facială și dureri de cap (cefalee).

Cauzele sinuzitei cronice

Sinuzita cronică are o origine complexă, fiind determinată de o combinație de factori anatomici, infecțioși, alergici și imunologici. Printre cele mai frecvente cauze se numără:

• Polipii nazali – excrescențe benigne ale mucoasei care pot bloca parțial sau total cavitățile nazale și sinusale.
  
• Alergiile – reacțiile alergice, inclusiv cele declanșate de fungi, pot contribui la inflamarea sinusurilor și la apariția simptomelor persistente.
  
• Deviația de sept nazal – o abatere a peretelui care separă cele două nări poate împiedica drenajul corect al sinusurilor.
  
• Traumatismele faciale – fracturile sau alte leziuni ale oaselor feței pot duce la obstrucția căilor de drenaj ale mucusului.
  
• Afecțiuni medicale asociate – boli precum fibroza chistică, refluxul gastroesofagian, HIV sau alte disfuncții imunitare pot influența apariția și persistența inflamației sinusale.
  
• Infecțiile respiratorii – răcelile sau alte infecții ale tractului respirator superior pot determina îngroșarea mucoasei și blocarea sinusurilor, favorizând suprainfecțiile bacteriene sau fungice.
  
• Rinita alergică (ex. febra fânului) – inflamația nazală cauzată de alergeni poate obstrucționa sinusurile și agrava simptomele.
  
• Dereglări ale sistemului imunitar – în unele cazuri, anumite celule imunitare (precum eozinofilele) pot provoca inflamații cronice ale mucoasei sinusale.

Cum se manifestează rinosinuzita?

Manifestările clinice ale rinosinuzitei pot varia în intensitate, de la forme ușoare la simptome severe. De regulă, acestea implică disconfort în zona nasului, gâtului și ochilor.

Simptome frecvente și severe:

• senzație de presiune sau durere în zona feței (frunte, obraji, în jurul ochilor);
  
• congestie nazală pronunțată sau obstrucție a căilor respiratorii;
  
• secreții nazale dense, uneori purulente, sau scurgere postnazală;
  
• diminuarea (hiposmie) sau pierderea completă a simțului mirosului (anosmie);
  
• febră (în special în formele acute de rinosinuzită).
  

Simptome mai puțin severe (minore):

• cefalee (durere de cap);
  
• febră moderată;
  
• respirație urât mirositoare (halitoză);
  
• senzație de oboseală sau epuizare generală;
  
• dureri în zona dinților (în special maxilarul superior);
  
• tuse persistentă, agravată în timpul nopții;
  
• senzație de presiune, durere sau „plinătate” la nivelul urechilor.
  

Factori predispozanți

Sinuzita cronică este considerată o afecțiune cu multiple cauze (multifactorială), influențată atât de predispoziția genetică, cât și de factori din mediul extern:

Pentru a identifica cauza simptomelor, medicul va examina cu atenție zona nasului și a gâtului, verificând sensibilitatea locală. Pentru a vizualiza mai bine cavitățile nazale, se poate utiliza un instrument care menține nările deschise, urmat de aplicarea unui vasoconstrictor (medicament care reduce congestia prin micșorarea vaselor de sânge).

Ulterior, cu ajutorul unei surse de lumină, medicul inspectează interiorul nasului pentru a detecta eventuale inflamații sau acumulări de secreții. Această examinare vizuală ajută la excluderea unor cauze anatomice, cum ar fi polipii sau alte deformări structurale.

Genetici:

• boli ereditare (de exemplu, fibroza chistică);
• anomalii anatomice ale nasului și sinusurilor;
• boli sistemice.

De mediu:

• infecții frecvente;
  
• traumatisme;
  
• expunerea la substanțe iritante sau toxice;
  
• reacții adverse la medicamente.
  

Pentru a identifica cauza simptomelor, medicul va examina cu atenție zona nasului și a gâtului, verificând sensibilitatea locală. Pentru a vizualiza mai bine cavitățile nazale, se poate utiliza un instrument care menține nările deschise, urmat de aplicarea unui vasoconstrictor (medicament care reduce congestia prin micșorarea vaselor de sânge).

Ulterior, cu ajutorul unei surse de lumină, medicul inspectează interiorul nasului pentru a detecta eventuale inflamații sau acumulări de secreții. Această examinare vizuală ajută la excluderea unor cauze anatomice, cum ar fi polipii sau alte deformări structurale.

Diagnosticarea rinosinuzitei cronice

• Endoscopia nazală
   Această procedură implică introducerea unui tub subțire (flexibil sau rigid), dotat cu fibră optică și cameră video, prin fosele nazale. Medicul poate observa în timp real pe un ecran interiorul cavităților nazale, deschiderile naturale ale sinusurilor și, uneori, chiar și interiorul acestora. Investigația mai este cunoscută și sub denumirea de rinoscopie endoscopică.
  
• Investigații imagistice (CT / RMN)
   Tehnicile imagistice, precum tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN), oferă imagini detaliate ale sinusurilor și ale structurilor înconjurătoare. Acestea sunt utile în evidențierea inflamațiilor profunde sau a blocajelor care nu pot fi observate prin examinarea directă. CT-ul este considerat standardul de referință în evaluarea sinuzitei cronice.
  
• Analiza secrețiilor nazale (culturi bacteriene sau fungice)
   Deși nu sunt utilizate de rutină, aceste teste pot fi necesare în cazurile complicate sau în situațiile în care tratamentul standard nu dă rezultate. Prelevarea de secreții permite identificarea exactă a agentului patogen (bacterie sau ciupercă) responsabil de infecție.
  
• Testarea alergiilor
   Dacă se suspectează o componentă alergică, medicul poate recomanda un test cutanat de alergie. Această procedură simplă și rapidă poate determina dacă simptomele sunt declanșate de anumiți alergeni specifici.
  

Complicații posibile

• Exacerbarea astmului bronșic – inflamația cronică a sinusurilor poate agrava crizele de astm.
  
• Meningită – infecția sinusală severă se poate extinde către membranele care învelesc creierul și măduva spinării, provocând inflamație.
  
• Tulburări de vedere – răspândirea infecției către zona orbitală poate duce la scăderea acuității vizuale sau, în cazuri extreme, la orbire ireversibilă.
  
• Formarea de cheaguri de sânge – infecțiile sinusurilor pot afecta venele din jurul creierului, crescând riscul de accident vascular cerebral prin compromiterea fluxului sanguin cerebral.

Tratamentul rinosinuzitei cronice

Tratament medicamentos

În funcție de severitatea simptomelor și de cauzele identificate, medicul poate recomanda o combinație de tratamente:

• Spălături nazale cu soluție salină
   Ajută la curățarea cavităților nazale, reduc mucusul și diminuează inflamația locală.
  
• Corticosteroizi nazali (spray-uri)
   Reduc inflamația mucoasei nazale. Cele mai utilizate substanțe includ budesonid (Rhinocort Aqua), mometazonă (Nasonex) și fluticazonă (Avamys).
  
• Corticosteroizi sistemici (orale sau injectabile)
   Se indică în formele severe, mai ales în prezența polipilor nazali. Exemple: prednisone, metilprednisolon (oral), betametazonă (Celestamine) sau dexametazonă (injectabil). Se folosesc doar pe termen scurt din cauza riscurilor de reacții adverse serioase.
  
• Decongestionante
   Disponibile sub formă de tablete, siropuri sau spray-uri. Se recomandă utilizarea pe termen scurt (maxim câteva zile), întrucât folosirea îndelungată poate agrava congestia și chiar afecta mucoasa nazală.
  
• Antialgice și antipiretice
   Medicamente precum ibuprofenul (Nurofen) sau paracetamolul (acetaminofen) sunt utile pentru ameliorarea durerii și a febrei. Aspirina trebuie evitată la tinerii sub 18 ani și la pacienții cu sindromul Vidal-Samter (alergie la aspirină + astm + polipoză nazală), din cauza riscurilor severe.
  
• Antibiotice
   Se administrează doar dacă se confirmă o infecție bacteriană. Deoarece sinuzita cronică este adesea cauzată de alte tipuri de microorganisme, antibioticele nu sunt întotdeauna eficiente.
  
• Imunoterapia (tratament antialergic)
   În cazul în care alergiile contribuie la persistența inflamației, injecțiile cu alergeni specifici pot reduce sensibilizarea și simptomele pe termen lung. Această terapie este în continuă cercetare.
  

Tratamentul chirurgical

Când tratamentul medicamentos nu oferă rezultate, intervenția chirurgicală poate deveni necesară.

Chirurgia endoscopică a sinusurilor:
Este o procedură minim invazivă, realizată cu ajutorul unui endoscop introdus prin fosele nazale. Acesta este dotat cu o cameră video care ghidează chirurgul spre zonele afectate.
Cu ajutorul unor instrumente fine, se îndepărtează:

• polipii nazali,
  
• țesutul inflamat sau îngroșat,
  
• obstacolele care blochează deschiderea sinusurilor.
  

De asemenea, se pot lărgi deschiderile naturale ale sinusurilor pentru a facilita drenajul mucusului și pentru a preveni recurențele.

Consultant medical: Dr. Iuliu Cătană

Întrebări frecvente